Exista viata dincolo de moarte (varianta 2)

Mă uit în zare spre răsărit,

Privesc în jos Pământul ,

Am zărit printre zeci de oameni

Cum mi se sapă mormântul.

Mă uit în jos şi mi se face milă

De oamenii trişti din jurul meu,

Cum i-am lăsat în suferinţa

Cauzată de trupul meu.

Cei dragi, niciodată nu o să uite

Un suflet plecat mult prea devreme,

Care acum scrie in ceruri

Zeci şi sute de poeme.

S-au terminat versurile vieţii,

Poezia a luat sfârşit,

Aşa cum din întâmplarea asta

Multe nu-s de povestit.

Zeci de coroane apasa

Pe mormantul rece,

Peste care suflul timpului,

Nemuritor, va trece.

Preoti cu cruci in mana

Imi sfinteste noua casa,

Accesorii flori stau gramada,

Poate sa ma-nveseleasca.

Multi oameni se inchina,

Spre adormirea sufletului meu,

Fiindca acum merg in Imparatia

Tatalui Meu...

In Biserica numele-mi va fi rostit,

Iar lumanarilor le vor plange ceara,

Oamenii se inchina,

Ca mi-am terminat cerneala.

Am scris pana la momentul oportun,

Ce n-am putut spune,

Si v-am lasat in randuri,

Ale mele dume.

Se va usca stiloul in sertar,

Ca si cerneala in calimara,

Pentru ca nu voi mai fi cel,

Ce o va deschide iara.

Foile vor plange si ele,

Ca nu vor mai fi decorate,

De textele mele suave,

De gandurile mele curate.

Iar cum de-am trecut dincolo,

Ingerii mi-au cerut sa scriu,

Sa imi continui darul

Sentimente sa descriu.

Printe nori frumosi si ingeri,

Cu sute de oameni m-am intalnit,

Oamenii pe care am vrut sa-i revad,

Oameni de care m-am bucurat subit.

N-am murit doar eu pe Pamant,

Au murit multe in urma mea,

Fiindca cu mine si penita,

S-a uscat precum iarba.

Am murit pentru o noua viata,

Din care sper sa mai revin,

O data si odata,

Sa continui ce am scris.

Si sper ca daca va fi asa,

Textele nu mi le voi uita,

Si voi renaste din cenusa,

Din poezia mea scrisa.

Acum ma inchin pentru ai mei,

Sa aiba Dumnezeu grija de ei,

De mine sa nu le fie dor,

Fiindca le voi oferi ajutor.

O sa le simt rasuflul cald,

A trupurilor lor vii,

Fiindca cat vor fi pe Pamant,

Langa ei voi fi.

Si de va plange si natura,

Ea nu se va usca,

Din mine va da roade

Si va invia.

Timpul peste noi va trece,

Chiar si peste al meu trup,

Care muritor si rece,

Se transforma in pamant.

O noua piesa din puzzle s-a dus,

Dar va fi inlocuita de alta,

Asa cum o viata,

Este inlocuita de alta.

Sa nu le fie dor oamenilor,

Inimile sa nu le planga,

Fiindca din lumea asta

Plecam precum o turma.

Nu voi fi departe, sunt mult mai aproape

Decat cred ei ca sunt,

Si din suflet le ofer,

Astrul meu plangand.

Sa priveasca cerul rece,

Si vor observa o stea,

Ei, sa stiti dragi oameni

Aceea-i inima mea.

Acum ascultaţi-mă pe mine,

Din suflet o să vă spun

Există viaţă dincolo de moarte

Iar moartea-i un pas trecut acum.